Emoţii de iarnă

Emoţii, de iarnă. O aştept fidelă de fiece dată cu multă răbdare să-mi aducă fericirea cea albă care se topeşte şi tot împodobeşte, acoperind şi protejând frumuseţea primăverii.

Iarna, rămâne anotimpul preferat. M-am născut la sfârşit de Decembrie, cea mai frumoasă lună dintre ani, care ne trece cu multă răbdare şi cu multe emoţii într-un alt an.

Anotimpul care îmi aduce cele mai multe bucurii, sentimente adevărate,nu reci, dar calde. Nimic nu se compară cu o zi de iarnă, o seară când adormi şi totul e posomorât şi o altă zi când totul parcă ar fi desprins din poveste. Oare poveştile nu au fost scris din realităţi? sau visuri neîndeplinite?

Toate au un rost, fiecare anotimp având şi el farmecul său. Oare ce poate fi mai frumos iarna  decât să vezi cum trosnesc lemnele în sobă, un motan ce vine de la frig lenevindu-se lânga soba fierbinte torcând poveştile sale.

Un cal ce-şi trage sania … un copil cu obrajii îngheţaţi, un părinte ce taie lemne, un ceai fierbinte din măcieş, un izvar din vin roşu. O familie ce se reuneşte de sărbători …

Toate sunt frumoase, atunci când şi în suflet este cald, atunci când visezi şi visele se împlinesc şi atunci când te gândeşti la citata lui Coelho: ”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”

 

 

Un om care scrie nu e niciodată singur

Multe au trecut, multe s-au schimbat de la ultima postare scrisă de mine.

Nu încerc să descriu viitorul, încerc doar să-l previn. (Ray Bradbury)

A trecut ceva timp, am rămas aceiaşi.  Dorinţa de  a scrie şi arta fotografică îmi dau seama că vor trăi mereu în mine, vor fi unicile dorinţe care vor  trăi veşnic.  Unicile lucruri care se vor face fără de mult efort.

Chiar  dacă nu am scris, gândul meu mereu scria, chiar dacă nu fotografiam, ochii continuau să vadă imagini perfecte.

Perfecţiunea în cele mai simple lucruri am păstrt-o, iubirea în cei mai simpli şi sinceri oameni rămâne necondiţionată pentru o veşnicie.  

Sinceritatea am păstrt-o, din frumuseţe am înţeles farmecul ei.

Din iubire se naşte fericire.

 Din încredere se capătă efort.

Din durere şi răni, rămâne nimic şi fără non-sens. 

Acum când sunt aici, cele trecute rămân în trecut.

O nouă experienţă o primesc ca pe o nouă provocare.

La uşa închisă trebuie să tragi de mâner.

Trebuie să crezi şi doar atunci când crezi devii fericit.

Iar să te simţi fericit în fiece zi e cea mai mare împlinire pe care o poate avea omul.

Un om care scrie nu e niciodata singur (Paul Valery)